Îmi ridic spre cer privirea şi Te caut prin galaxii...
Doamne, cât mai zăboveşti? Gându-mi zboară către Tine
Şi mă-ntreb; Ne mai iubeşti? Poţi să mai priveşti spre noi
Când ne-apasă greu povara de regrete şi suspine?
Norii negri s-au unit şi-au acoperit seninul
Şi o umbră de-ndoială m-a cutremurat subit:
Dacă, supărat pe lume, mâna Ţi-ai retras Părinte
Iar acuma alergăm pe un drum ce-i pustiit?
Îmi ridic spre cer privirea şi Te caut... mi-e gândul zbor
Şi cu degete de vers bat la poarta veşniciei:
Tatăl meu, Te mai îndură... ne mai iartă încă-o dată
Şi prefă a noastră viaţă într-un imn al bucuriei!
Simt o lacrimă fierbinte cum se naşte, se-nmulţeşte
Când o rază luminoasă a străpuns prin norii grei
Şi un glas atât de dulce mi-a şoptit purtat de vânt:
Sunt aici... nu v-am uitat! Vă iubesc, copiii Mei!

Vulcan-28-05-2023
Mary